Tatiana Tibuleac

Toate poveștile se nasc adevăruri

Korporativka

Și, voila, am ajuns… Săptămâna viitoare e korporativka soțului, la care trebuie mers. În ultimii ani am reușit să evit participarea la această magnifică serată – sursă de frustrări și dureri de cap până la Paști – cu iscusință și un pic de noroc. Gravidă, alăptează, gravidă, alăptează, doi copii mici, neamuri la Paris. Acum însă toate lipsesc. Deci, rochie…

(mai mult…)

3,747 total views, no views today

Sara. Ultima vară.

- Madame, madame… ajutați-mă vă rog… luați astea de pe mine. Eu sunt aici, dedesubt, în dreapta, după copac, sub rufe, sub rufe… ahhh… cum nu vedeți?

Vocea vorbea în șoaptă, eu fiind cam surdă. În bazinul de alături copiii urlau. Un bărbat tundea iarba. Un grup de evrei cânta cântece religioase la un balcon. Și, la urma urmei, era vacanță. Surzenia mea, dar mai ales starea de beție ușoară la ora mesei, indusă de un Mojito, era justificată. Sunetele veneau dintr-o direcție imposibilă. Mai précis de sub un morman de rufe puse la uscat lângă un copac. M-am uitat prin părți. Nu se vedea nimeni, în cazul în care ar fi trebuit, mai târziu, să explic cuiva de ce m-am dus să răscolesc prin lenjerie străină. Mai întâi am văzut un membru, apoi, sub niște fuste și ciorapi, restul. Am tras de picior până când în fața mea a apărut, întinsă pe iarbă, toată femeia. Sara zâmbea victorioasă. (mai mult…)

5,376 total views, 1 views today

Pâinea cu unt

Întinsă pe spatele hipopotamului, Blanche se uita la înger. Acesta se legăna, cu săgeata pusă în arc, ochind când în inimă, când în ochiul ei drept. Femeia rânji și îl înjură. Roase cu dinții încă un strat de unt de pe pâine. Ar fi fost bestial să moară lățită pe hipopotam, sub greutatea unui înger căzut. Și ce dacă era din plastic, tot înger era. Cu săgeata în burtă sau în cap, sau în umărul drept… Blanche mai roase niște unt de pe pâine, aruncă coaja rămasă la câine și se ridică. Deschise poarta și întoarse tăblița. (mai mult…)

4,085 total views, 1 views today

Ața

Într-o dimineață m-am trezit că nu am fir de ață în casă. Nu că mi-ar fi trebuit. Dar lipsa cu desăvârșire a aței m-a alarmat, de parcă aș fi epuizat un ultim argument că sunt femeie. Era o nevoie fizică care creștea pe măsură ce nu găseam niciun mosor, la niciun magazin. După vreo oră de umblat, vroiam nu doar un fel de ață. Vroiam și neargă, și albă, și colorată. Vroiam ață simplă, ață de mătase. Pentru cusutul unui nasture sau pentru orice altă situație. Înțelegeam, firește, că îmi lipsește, probabil, nu ața, ci cu totul altceva. Totuși asta era. Nevoia de ață.

(mai mult…)

1,563 total views, 1 views today

Curvele

Cuvântul “curvă” doare. Chiar dacă e spus la nervi sau din răzbunare, în față sau pe la spate. Doare când e spus de bărbați. Dar mai ales doare când e spus de femei. Pentru că atunci când numești o femeie „curvă”, o lovești în ceea ce are ea mai ascuns și mai adevărat. În ceea ce, sincer sau nu prea, de nevoie sau din disperare, pentru bani sau din plăcere pură, zilnic sau doar o singură dată în viață, o femeie dăruie altui om. Și o lovești într-un moment când e slabă, când speră, când visează, când crede că toată lumea e a ei. Când e goală din cap până în picioare. (mai mult…)

14,663 total views, 2 views today

Darul

Zilele trecute am primit un cadou care, elegant fie spus, m-a surprins. Se pare că mi-am făcut-o cu mâna mea când, mai demult, i-am cerut unei rude din Angila ceva “tipic englezesc, greu de stricat și care să poată fi folosit de întreaga familie”. Matușa, căci ei îi spuneam toate acestea, e ușor nebună și e foarte atentă la cuvinte. De asta și îmi place de ea și tot de asta, la aproape 90 de ani, J. arată și se comportă ca o fetișcană.

– Îți va trimite un dicționar, mi-a spus amuzat soțul. E tipul ei de umor.

(mai mult…)

1,858 total views, no views today

Ghimpele

Primul ghimpe o rănise suficient de adânc ca să o oprească. Totuși ea a continuat, delirând, să culeagă. Poamă după poamă, rană după rană. În scurt timp degetele ei albe s-au umplut de tăieturi din care, la fiecare mișcare nouă, țâșneau bule mici și roșii ce i se prelingeau în mâneci. Maud zâmbea. Mai aduna câteva fructe înghețate, le privea mulțumită și le arunca în pălărie. Apoi, ca o cățea care își linge rănile, își ștergea mâinile lipicioase de haină, muta pălăria cu piciorul, și ataca un tufar nou. (mai mult…)

1,462 total views, 1 views today

Ascunzișul

Intr-o vara, la bunici, ma amuzam sarind intr-o galeata de pe pragul casei. De doua ori am reusit sa sar exact pe centru, cu ambele picioare, ceea ce m-a facut sa prind la curaj si mai mult. A treia oara insa, mi s-a intamplat ceea ce li se intampla des oamenilor curajosi sau prosti – m-am umplut de sange. Mi-am rupt buza, barbia si nasul. Buza se tinea intr-o ata, nasul era dus pe o parte, barbia era zob. Bunica a refuzat sa ma duca la spitalul din sat, pe motiv ca acolo “o s-o coase si o s-o sluteasca pe veshi”. M-a tinut bocind in brate, mi-a prins buza cu mana si m-a uns cu chisleac, ierburi si alte “babeli” care m-au vindecat. Copiii sunt ca si cainii: isi ling ranile si ele se prind repede.

(mai mult…)

1,431 total views, no views today

Licărul

Sunt oameni pe care îi știi de-o viață, dar pe care nu-i cunoști. Îi vezi pe stradă, la petreceri, auzi de la alții ce și pe unde au mai făcut, însă când trebuie să îi descrii nu știi de unde să începi. Pentru că îți dai seama că, așa cum fac orbii când pipăie fața unui om, și tu ai pipăit doar suprafața lor. Așa a fost pentru mine Mihai.

(mai mult…)

1,564 total views, 1 views today