Tatiana Tibuleac

Toate poveștile se nasc adevăruri

Darul

Zilele trecute am primit un cadou care, elegant fie spus, m-a surprins. Se pare că mi-am făcut-o cu mâna mea când, mai demult, i-am cerut unei rude din Angila ceva “tipic englezesc, greu de stricat și care să poată fi folosit de întreaga familie”. Matușa, căci ei îi spuneam toate acestea, e ușor nebună și e foarte atentă la cuvinte. De asta și îmi place de ea și tot de asta, la aproape 90 de ani, J. arată și se comportă ca o fetișcană.

– Îți va trimite un dicționar, mi-a spus amuzat soțul. E tipul ei de umor.

(mai mult…)

2,063 total views, no views today

Ghimpele

Primul ghimpe o rănise suficient de adânc ca să o oprească. Totuși ea a continuat, delirând, să culeagă. Poamă după poamă, rană după rană. În scurt timp degetele ei albe s-au umplut de tăieturi din care, la fiecare mișcare nouă, țâșneau bule mici și roșii ce i se prelingeau în mâneci. Maud zâmbea. Mai aduna câteva fructe înghețate, le privea mulțumită și le arunca în pălărie. Apoi, ca o cățea care își linge rănile, își ștergea mâinile lipicioase de haină, muta pălăria cu piciorul, și ataca un tufar nou. (mai mult…)

1,684 total views, no views today

Ascunzișul

Intr-o vara, la bunici, ma amuzam sarind intr-o galeata de pe pragul casei. De doua ori am reusit sa sar exact pe centru, cu ambele picioare, ceea ce m-a facut sa prind la curaj si mai mult. A treia oara insa, mi s-a intamplat ceea ce li se intampla des oamenilor curajosi sau prosti – m-am umplut de sange. Mi-am rupt buza, barbia si nasul. Buza se tinea intr-o ata, nasul era dus pe o parte, barbia era zob. Bunica a refuzat sa ma duca la spitalul din sat, pe motiv ca acolo “o s-o coase si o s-o sluteasca pe veshi”. M-a tinut bocind in brate, mi-a prins buza cu mana si m-a uns cu chisleac, ierburi si alte “babeli” care m-au vindecat. Copiii sunt ca si cainii: isi ling ranile si ele se prind repede.

(mai mult…)

1,654 total views, no views today

Licărul

Sunt oameni pe care îi știi de-o viață, dar pe care nu-i cunoști. Îi vezi pe stradă, la petreceri, auzi de la alții ce și pe unde au mai făcut, însă când trebuie să îi descrii nu știi de unde să începi. Pentru că îți dai seama că, așa cum fac orbii când pipăie fața unui om, și tu ai pipăit doar suprafața lor. Așa a fost pentru mine Mihai.

(mai mult…)

1,785 total views, no views today

Povești de cartier: Mărgelele

Hilda și eu ne-am cunoscut acum cinci ani, la ginecolog, când și eu și ea așteptam să naștem primii noștri copii. Eu băiat, ea fată. Eu moldoveancă, ea nemțoaică – la Paris. Ne întâlneam des, la o apă minerală sau la o înghețată, la o salată din fructe, la o omletă cu biscuiți sărați, pentru grețuri, și o singură dată, prin luna a opta, la jumătate de pahar cu vin roșu, ca să sărbătorim ziua ei de naștere și pentru că medicul ne spusese “juma’ de pahar e ok, dar nu ați auzit asta de la mine”. (mai mult…)

2,104 total views, no views today

Spărgătorul de timp

Al meu era alungit și moale, cu margini ridicate în formă de covată și căptușit cu o piele de oaie brumărie. Bunicului, pe jumătate paralizat, i-a luat probabil o veșnicie ca să-l meșterească, iar apoi să-l anine între cei doi meri, mai ales că lanțurile de fier pe care se ținea erau grele și, dacă îți prindeau degetele, îți juleau carnea de pe os. (mai mult…)

1,218 total views, no views today

Povești de cartier: Răzbunarea

Continuau să se răzbune subtil și amabil, cu un fel de noblețe chiar, dar totuși neobosiți, ca un cancer. Peste ani, când împăcarea nu ar mai fi avut sens, iar resemnarea ar fi adus sfârșitul, deveniseră experți în mici torturi.

Se chinuiau zilnic, cu generozitate, căutând mereu noi căi de a-l umili sau întrista pe celălalt. Regretul lor nedeclarat, dar care nu dispăruse niciodată, era singurul lucru care îi mai ținea împreună. Și singurul care fusese adevărat. (mai mult…)

1,453 total views, no views today

Rana verde

Mașina de tuns copacii trecea gălăgioasă pe stradă, scoțând lumea la balcoane și zburlind păsările de pe ramuri. Trecătorii își ridicau amuzați colțurile eșarfelor, pentru a-și feri fața de vreascurile zălude. Copiii încetineau pașii leșinați de admirație, enervând bonele. Polițistul din intersecție, trezit din plictiseala unei zile obișnuite, își aprinse o țigară. Brutarul cel hâtru ieși afară să împartă trecătorilor gogoșile de ieri. Întreg cartierul, deși respectuos și restul, intră într-un soi de ștrengăreală. Și doar domnul Gauthier mergea pe stradă în urma mașinii, ca în urma mortului. (mai mult…)

2,326 total views, no views today