Mâncatul din palmă

Oamenii trec diferit peste eșecuri. Sunt sigură că aveți o metodă a voastră, verificată. Și eu am.

Eu merg undeva la verde și hrănesc vietăți din palmă. De obicei sunt vrăbii, furnici, buburuze și vaca-Domnului. Mai ales cele din urmă sunt haioase dacă vin unite. Vacile-Domnului când se iubesc nimeni – doar moartea sau trauma fizică – le poate despărți. Nu ca la oameni.

Păi iată, iau de acasă paine uscată, mă duc în parc sau pădure, pun firimiturile în palmă și aștept. La început nu vine nimeni, dar dacă încep să vorbesc, vin. Vrabiile vin primele, astea mănâncă. Insectele mici vin și iau, dar nu mănâncă. Duc acasă, unde împart egal cu toți membrii mușuroiului, stupului, clăii, sau cum se mai numește familia insectelor. Din nou, nu ca la oameni.

Senzația că cineva îți mănâncă din palmă este fantastică. Pentru că nu poți fi sigur. Întotdeauna rămâne riscul că nu vor veni, că nu se vor încrede, că nu vor accepta. Iar când acceptă, ție se pare că ești un pic Dumnezeu. Ți se pare că nu ai cum să nu ai dreptate. Pentru că un om din palma căruia mănânca alții, nu are cum să fie rău, te gândești.

– Le este foame, a spus azi o bâtrână în parc, văzând cum o vrabie ciugulește pâinea mea. Vezi ce fac de foame?

Câtă răutate de babă, m-am gândit. Dar cuvintele au rămas. Pentru data următoare, care va veni cu siguranță.

1,742 total views, 1 views today

Share Button

Lasă un commentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>