În alb și negru: pentru Moira

A muncit din umilință în umilință, secându-și plămânii cu aburii fiarelor de călcat și zdrobindu-și venele de la picioare, ea, care nu avea dreptul la odihnă.

A purtat aceeași rochie neagră ani la rând, pe frig, pe cald, de sărbătorile lor, de sărbătorile altora, de bine, de rău.

A șters tot negrul din jur cu mâinile sale. L-a îndesat pe veci sub unghiile sale. A adunat tot negrul din jur în sufletul ei. A trăit tot negrul din viață, fără a scoate un geamăt.

Toate pentru el. Pentru ca el să aibă pe masă cel mai alb lapte și cea mai albă carne. Să poarte cele mai albe cămăși. Pentru ca sâmbetele lui să fie mereu libere și pline. Pentru ca visele și îndrăznelile lui să fie strălucitoare, fără nicio umbră. Pentru ca soția lui să aibă degete lungi și piele albă. Pentru ca nimeni să nu-i amintească vreodată că nu a avut.

Astăzi el îi duce la mormânt narciși albi, pe care îi așează pe lespedea albă în formă de stea. Fiica lui îi poartă numele. Haina lui – mereu ruptă în dreptul inimii.

Albul lui – ca o umbră a negrului ei adânc.

 

1,176 total views, 1 views today

Share Button

Lasă un commentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>