Frumuseţe

Printre munţi, rodii şi oi, Mzia creştea singură, deşi avea o familie numeroasă. Părinţi, bunici, patru fraţi, tot atâtea cumnate şi o soră mai mică.

Ea era sora mai mare. Şi se ura pentru asta. Nu pentru că era mai mare, ci pentru că era mai urâtă decât toţi. Decât fraţii. Decât sora. Mai urâtă chiar decât cumnatele sale, care erau deja femei măritate. Asta însemna doar un singur lucru: Mzia va rămâne singură pe veci.

Pentru Georgia, pentru satul lor muntenesc, pentru rudele ei numeroase – acest lucru însemna moarte. O femeie nemăritată era mai rea decât un cal şchiop – nici să o hrăneşti, nici să o împuşti.

Mzia plângea des. Mai tot timpul, de fapt. Într-o zi, bunica, singura care o lua în serios, îi spuse:

– O să întâlneşti şi tu ochii care te vor vedea frumoasă. Trebuie doar să aştepţi.

Pentru că la 14 ani nu se făcuse mai frumoasă, iar sora ei se logodise deja, Mzia a decis să plece departe. Iar pentru asta şi-a propus să înveţe bine, bine, bine. Să se facă atât de deşteaptă, încât lumea să nu observe că e urâtă.

Peste 10 ani de la această decizie, Mzia învăţa la Moscova. Era singura fată printre zecile de băieți din grupă, ceea ce nu-i de mirare când o fată este studentă la Facultatea de Energetică. Vorbea două limbi străine, juca şah, schia, patina, cânta la chitară. Continua să înveţe bine, bine, bine. Deşi demult nu mai era urâtă.

Însă tot singură.

Peste alţi 10 ani, care au trecut ca un alergat de cal, Mzia era la Paris. Cu un serviciu prestigios. Cu o carieră de invidiat. Cu talente. Cu admira- tori… Fericirea parcă îşi găsise loc în viaţa ei, dar nu pentru mult timp. Sora şi cumnatul i-au murit într-un accident de maşină, lăsând în urmă trei copii mici…

Eu am întâlnit-o pe Mzia încă peste 10 ani. La Paris, într-un parc. Înconjurată de cinci copii. Cei mai mici erau ai ei, făcuţi din dragoste cu un georgian stabilit în Franţa de mulţi ani. Cei mai mari – ai surorii sale, pe care Mzia i-a crescut singură ca o mamă devotată, tot acest timp.

În acea dimineaţă, în parc, profeţia bunicii se împlinise…

Cinci perechi de ochi o priveau pe Mzia cu dragoste nemărginită. Şi pentru ei, ea era cea mai frumoasă femeie din lume.

3,094 total views, 3 views today

Share Button

Comments (3)

  1. Dia

    In canteva zile am citit toate fabulele.
    Minunate senzatii.
    Scrii foarte bine si profund. O mica curiozitate: nu vrei sa scrii un roman?! Va luat mult timp si efort, dar se va merita. La sigur va atinge, fiecare capitol, cum ating aceste povestiri. Incerca!

    Reply
    1. Tatiana (Post author)

      Nu sunt sigura de un roman, Dia. Dar ma mai gandesc:)

      Reply
  2. Marcela

    De cind citesc aceste frumuseti de povesti si abia la asta am decis sa comentez, adica nu e un comentariu e doar un „merci” pentru ca ma readuc in lumea mea din suflet!

    Reply

Lasă un commentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>