Povesti de cartier

Povești de cartier: Profitoarea

Portocalul era mai frumos ca oricând. În acest an fructele se făcuseră mari și zemoase, dar nu prea dulci – exact așa cum îi plăceau ei. Femeia ieși pe terasă, întinse mâna și culese de pe copac un glob oranj, pe care începu sa-l decojească imediat. Apoi se așeză la masa cea din sticlă pictată, care costa o avere, și se apucă să îl mănânce felie cu felie. Azi era ziua ei de naștere – împlinea 40 de ani. Iar ea, Elena, o simplă soră medicală din Moldova, mânca portocale din grădină și privea marea de la terasa casei. Se gândi la cât de greu i-a fost să ajungă aici: la umilințe, la trădări, la greața pe care a adunat-o în stomac și în suflet. Amintirea o făcu să tremure, de parcă toate rănile de cuțite, primite în spate în ultimii ani, începură a sângera în același timp.

(mai mult…)

5,100 total views, no views today

Povești de cartier: Defectul

Zilele trecute mi-am cumpărat de la un magazin din cartier un lucru defect. Nu era nici vina mea, nici a lor, ci a producătorului – ceea ce în Franța înseamnă că marfa va fi primită înapoi imediat, cu scuze, fără a-l pune pe cumpărător în situația prostească de a explica de ce a fost căscat și a luat acasă “defectuozitatea”. M-am dus calmă la magazin și pentru că erau reduceri mari, am decis să mai iau câte ceva și să mă lămuresc cu toate la sfârșit. Cum mergeam printre rândurile cu lenjerie, deodată simt cum cineva mă apucă de picior și mă trage la pământ. Apoi un tânăr cu un sutien la gât începe a râde isteric la mine, de mine, de el, de situație.

(mai mult…)

6,666 total views, no views today

Povești de cartier: (Luna)Parcul

- Alo… tu ești, Tani?

– Alo, cu cine vorbesc?

– Chiar că tu ești…Te-am găsit, vrasăzică… Nici nu-mi vine a crede că te-am găsit. Eu îs Maricica… De la Botanica… Malvina, ce chiar nu ții minte deloc?

Ne-am înțeles să ne întâlnim peste o oră în parcul de lânga casa mea. I-am zis ca sunt foarte ocupată, că sunt cu fata și că, în genere, nu prea am timp. Ea nu a cerut nici mai mult timp, nici alt loc. Nu a cerut nimic, așa cum nu cerea nimic nici în copilărie. Maricica era o fată pe care o cunoscusem pe când aveam vreo 7 ani. Locuia doar cu mama sa în una din “hruscovcile” de la Botanica. Chiar și pe acele timpuri când toți eram egali, se vedea ca Maricica era săracă. (mai mult…)

4,482 total views, 1 views today

Povești de cartier: Visul

Zenea are pielea albă-albă, presărată cu pistrui roșcați. Pistruii însă nu se îmbulzesc pe față așa, aiurea, ci formează un fluture cu aripi larg desfăcute. Aripa de pe obrazul stâng e mai lungă, iar pe nas pistruii în genere au renunțat la orice bun simț și s-au inmulțit într-atât, încât l-au colorat în întregime. Și acum nasul Zenei e roșcat. Pentru că e femeie în toată legea și nu o fetișcană oarecare, subiectul cu pistruii – Zenei nu-i place.

– Mare frumusețe…, zice ea cu necaz, dacă cineva îndrăznește să-i spună că pistruii sunt la modă. Poate când ești tânără o fi plăcând cuiva, dar când ești babă, ești pistruiată și atât. (mai mult…)

1,461 total views, no views today

Povești de cartier: Ciocolata

Astăzi lumea din cartier vroia pâine. Nu doar pâine se vede, pentru că nu ne mișcam deloc, iar din urma mea coada la bulangerie creștea și creștea. Brutarul era fericit și îndesa cu plăcere în papornițele oamenilor croissanturi și pain-aux-raisins-uri, și eclere zemoase, și tarte cronțăitoare. Agitația îl făcu să pară și mai rumen, iar succesul aluatului și mai vorbăreț. Bulangeria este singurul loc unde francezii fac coadă cu mândrie și cu stoicism. Anume la bulangerie lumea uită de poziția socială, de vârstă, de venituri și se înfrățește cumva prin intermediul acestei pofte de pâine.

(mai mult…)

1,984 total views, 1 views today

Povești de cartier: Obloanele

La hotelul de peste drum, în camera de la mansardă, s-au deschis obloanele. Obloanele firește nu s-au deschis singure. Cea care le-a apucat atent de margini și le-a împăturit fald cu fald, iar mai apoi le-a prins în chingile laterale ca pe niște perdele de lemn, era o fată. Despletită, într-o cămașă verde. A stat câteva secunde la geam inspirând dimineața, apoi a dispărut la fel cum apăruse. Iar eu mi-am amintit de primele mele obloane. (mai mult…)

1,395 total views, 1 views today

Povești de cartier: Întrebarea

Audree era florăreasa cartierului. În ultimii ani mai multă lume a încercat să-și deschidă florării pe strada principală și chiar și-a dechis… Mai întâi un cuplu columbian, apoi o studentă care venise din Cannes ca să stea cu iubitul ei la Paris, apoi vânzătorul de fructe a mai instalat o tarabă – nici nu știi, poate merg și florile… Dar nu au mers. Nici taraba vânzătorului, nici iubirea studentei, nici afacerea columbienilor. Lumea i-a încurajat desigur, cumparând ocazional câte o floare, un ghiveci sau pur și simplu spunându-le “bon courage!”, așa cum fac oamenii din cartier. Dar pentru flori , adică pentru florile adevărate, se mergea totuși la Audree.

(mai mult…)

1,116 total views, no views today