Fabule moderne

Cireşi

Dumitriţa s-a născut toată numai ochi. Aceşti ochi ai ei, cu o viaţă proprie, au apărut pe lume gata miraţi.

Şi uite aşa, creştea. La sat, cu fraţi, cu lipsuri. Cu vise despre zări şi mări, despre mai bine şi mai sătul. Diferită de alţi copii. De ţărani. De Moldova.

(mai mult…)

1,218 total views, no views today

Fineţe

Aluatul Valentinei era subțire, ca un văzduh. Ea îmi vorbea repede şi purta atent turta de pe o mână pe alta, ca s-o cumințească. Iar eu, cum se întâmplă des, o ascultam doar cu urechile. Căci în cap deja împingeam pe o poliță imaginară amintirea acelei zile cu aluat, ştiind precis că acesta se va coace mult mai târziu. Ca şi toate visele Valentinei.

(mai mult…)

611 total views, no views today

Nebuni

Antoine avea doar 5 ani când ceea ce urma să îi dea viaţa peste cap s-a întâmplat.

În acea dimineaţă el mânca o gofră în faţa casei sale din Leuven, un orăşel belgian flamand, mic şi prietenos.

Antoine creştea acolo cu bunica sa – o femeie strictă, care avea în viață doar două ocupaţii: să meargă la biserică şi să fiarbă dulceaţă. Părinţii lui muriseră într-un accident hidos, care, potrivit bunicii, s-a întâmplat pentru că ei erau nebuni.

(mai mult…)

538 total views, no views today

Normalitate

Ceai băut cu Liusea, verde şi plin de vorbă. Într-o pauză de masă, într-o luni, într-un Paris. Noi cu Liusea ne vedem rar, dar bine. Nu ne sunăm, nu ne felicităm. Trăim. Iar când ne întâlnim, asta se vede.

Mie îmi place Liusea pentru că ea este normală. Chiar şi astăzi, după câțiva ani în care s-au întâmplat multe, ea este ca de obicei. Ca un calorifer imens care emană normalitate.

(mai mult…)

622 total views, no views today

Recensământ

Toţi vorbesc despre recensământ. E, în ţară, o mare nevoie de cifre. Cât mai exacte. Cât mai adevărate. Cifre care să ne spună pe unde suntem. Să ne găsească fiecăruia loc într-un zerou, după o virgulă, într-un raport. Să ne pună grămadă. În acte, ca în viaţă.

(mai mult…)

448 total views, no views today

Foşnete

Relația Zinaidei cu banii a fost mereu una specială. Banii îi plăceau. Banii o plăceau. Alături de bani şi-a petrecut ea cele mai intime clipe. Timp de 23 de ani Zinaida a fost casieriță la o fabrică. Ani plini de fericire şi demnitate. De respect. Şi, desigur, de mici prezenturi. Căci nimeni nu vrea să supere un om care împarte banii.

(mai mult…)

575 total views, no views today

Frică

Zi frumoasă, cu soare. Zi în care îţi vine să te descalţi în parc, să bei vin alb la amiază, să te gândeşti la bine şi să zici: da, nu-i rău! Într-o astfel de zi, eu şi Cătălina am decis să mâncăm o clătită pe Montmartre. Pentru că nu ne văzusem de o mie de ani. Pentru că merităm. Şi, desigur, pentru că ne era foame.

(mai mult…)

3,629 total views, no views today

Atingeri

–  Valentina Trofimovna, ce… iar…?

 

–  Hai, Viorica, mai repejor, că încep orele… Ochiul, la ochi uită-te. Nu văd nimic, nimic, crezi că rămân oarbă?

 

–  Nu. Nu vedeți pentru că e umflat. Dar oricum trebuie să mergeți la un control… Eu nu sunt medic, Valentina Trofimovna, eu sunt veterinar. Iar Dumneavoastră sunteţi om, nu animal. Trebuie să mergeţi la medic.

 

(mai mult…)

598 total views, 1 views today

Atitudine

Miercurea, pe la amiază, eu merg la hammam. Aburi, linişte, călduț. Îmi limpezesc capul şi alte organe. De obicei nu este nimeni. Adulții lucrează, tinerii învață, copiii nu merg la aşa ceva. Stau singură şi mă aburesc.

Ultima dată însă, trădare! O femeie între două vârste, căci în Franța nu poți fi niciodată sigură de vârsta unei femei, ocupase deja colțul meu. Şedea.

(mai mult…)

600 total views, no views today