Creta din buzunar

Chelnerița

Înainte de a ieși din cameră, Liliana mai privi o dată mormanul de farfurii puse la scurs, cănile aranjate după mărimi și paharele întoarse cu gura-n jos.  Lingurile și furculițele nu intrau în obligațiile ei, de aceea nu se uită în direcția lor. Stinse lumina și încuie ușa. Aerul viu de mare dădu buzna pe scările pe care le urca fără grabă, de parcă voia să reușească să adune din el cât mai mult, să-l stocheze în plămâni și în buzunarele mari ale șorțului de spălătoreasă. După aburii din subsol și mirosul inepuizabil de detergenți, viața de la “suprafață”, oricare ar fi fost, părea bună. (mai mult…)

2,918 total views, no views today

Mucegaiul unei miercuri

Brânza era de oi și de vaci, poate de capră, dar nu mai mult. Că doar nu au ajuns oamenii să mănânce brânză, să zicem, de măgăriță.  Și ea dă lapte, dar totuși e măgăriță. Iar noi oameni. Lucrurile erau simple pe unde am crescut eu. Cu mâna se făcea totul. Mâinile reușeau și la sapă, și la cruce. Gura era așa, ca să aducă vlagă mâinilor. (mai mult…)

1,295 total views, no views today

Resturile

Femeia din față mergea greu, împiedicându-se la fiecare al doilea pas. Trenciul și pălăria ei demodate, dar aproape noi, pantofii cu un toc prea înalt pentru acel miez de zi, eșarfa în culori pe care le mai țineau minte doar revistele de modă trecute – toate sugerau un singur lucru: resturile unei vieți bune, dar duse.

Poșeta, asortată cu pantofii, era  prea asortată. O etichetă uitată pe cureaua roasă o trăda pe noua stăpână că a fost cumpărată recent, în grabă, ca pentru un eveniment extrem de important. Atât de important încât nu tolera o apariție fără pantofi și poșetă. Și, pentru că era marți, amiază, și nicio sărbătoare – toate acestea deveneau clare. Era sigur, absolut sigur, încotro se îndrepta femeia. (mai mult…)

3,149 total views, 1 views today

Mesteacănul

Ieri am dat de un loc cu mesteceni. Nu pot spune că era un crâng sau o poiană, nici măcar o fâșie de pădure. Anume un loc. În mijlocul unui parc,  amenajat special de edilii unui orășel francez, pentru a “înveșnici prietenia dintre oamenii din Franța și cei din Rusia”. Prietenia, se vede, era mai veche, pentru că mestecenii erau bătrâni. Coaja lor nu mai era lucioasă și plină de sevă, ci se jupuia ușor, fâșie după fâșie, de îndată ce o porneai cu unghia. M-am dus lângă un copac și am început să-i adun pielița în pumn, așa cum făceam în copilărie, la Chișinău. Copiii mei, curioși să mă vadă atât de încântată de un copac, au venit lângă mine să mă ajute.

(mai mult…)

2,462 total views, no views today

Nemuritoarele

O prietenă a postat astăzi o fotografie cu imortele. O mână de flori lângă volanul mașinii. Am închis postarea, însă florile au rămas.  Și au umplut camera friguroasă cu foșnetul lor de hârtie.

Ultima data am cules imortele când aveam 15 ani, în Moldova. Nu mai eram mică, dar nici în serios nu mă lua nimeni. Dealurile bunicilor, pe care le alergam din suflet cu alte trei fete din mahala, încă mă atrăgeau. Știam însă că acest dor de larg e pe sfârșite. Simțeam – când mă împleteam dimineața și când treceam prin fața băieților – că vreau să fiu oprită. Că vreau să port rochii mai jos de genunchi și cercei cu cârlig. Să fiu și eu fluierată pe drum.

(mai mult…)

10,684 total views, 1 views today

Amorțeala

Haimi îngheța. Nici mașina nouă a soțului, nici paltonul cu guler de chinchilla, nici mănușile din piele fină cu căptușeală nu o puteau elibera de frigul care o urmărea peste tot în această țară, nouă și ea. Ed o privi nemulțumit cum tremură pe scaunul din dreapta și-i zise aspru că iar s-a pornit dezbrăcată și colorată. Că aici nu e India. Că e timpul să se obișnuiască cu noua viață. Cu noul statut.

(mai mult…)

2,311 total views, no views today

Minciuna

Ieri în stradă un tânăr drogat mi-a cerut bani de pâine. Mi-a spus că nu are ce mânca. Nu i-am dat. I-am spus că nu am mărunt, am mers mai departe și, peste câteva secunde, mi-am cumpărat cu ultimii cenți niște gume de mestecat. M-am simțit prost că l-am mințit, dar nu foarte prost. La fel cum nici el nu s-a simțit prost că nu i-am dat. Și nici că a mințit, evident, pentru că, iată, deja și-a cumpărat o cafea de la o cafenea din colț.

(mai mult…)

695 total views, no views today

Imaginație

Vis-a-vis de magazinul Bon Marche din Paris este o cafenea nesemnificativă. Un local în care intri doar fugărit de ploaie sau de o foame de lup, sau dacă vrei să bei o cafea mai ieftină, după ce tocmai te-ai lăfăit în luxul pe care nu ți-l poți permite. Eu am intrat acolo mânată de toate trei cauzele dintr-o dată.

(mai mult…)

760 total views, no views today

Pe vârfuri

Olga picura toată. Ploaia o răzmuiase, de aceea nu era foarte clar dacă e doar udă sau a plâns din nou. Degetele ei albe și nervoase se înroșiseră de frig și refuzau să-și mai îndeplinească obligațiile. Femeia le mai purtă vreo câteva secunde prin geanta imensă, dar degeaba. Cheia nu se lăsa găsită. Atunci Olga zâmbi.

(mai mult…)

2,694 total views, no views today

Datoria

Domnul Bertinol se uita cu bucurie cum seringa subțire îi sugea nesătul sângele din venă. Lichidul roșu urca repede prin tubul subțire, se îmbulzea prin labirinturile de cauciuc și rămânea cuminte în bidonul transparent, pe care un medic tinerel notase grupa sangvina.

(mai mult…)

2,900 total views, no views today