Monthly Archive: aprilie 2015

Povești de cartier: Răzbunarea

Continuau să se răzbune subtil și amabil, cu un fel de noblețe chiar, dar totuși neobosiți, ca un cancer. Peste ani, când împăcarea nu ar mai fi avut sens, iar resemnarea ar fi adus sfârșitul, deveniseră experți în mici torturi.

Se chinuiau zilnic, cu generozitate, căutând mereu noi căi de a-l umili sau întrista pe celălalt. Regretul lor nedeclarat, dar care nu dispăruse niciodată, era singurul lucru care îi mai ținea împreună. Și singurul care fusese adevărat. (mai mult…)

1,287 total views, no views today

Rana verde

Mașina de tuns copacii trecea gălăgioasă pe stradă, scoțând lumea la balcoane și zburlind păsările de pe ramuri. Trecătorii își ridicau amuzați colțurile eșarfelor, pentru a-și feri fața de vreascurile zălude. Copiii încetineau pașii leșinați de admirație, enervând bonele. Polițistul din intersecție, trezit din plictiseala unei zile obișnuite, își aprinse o țigară. Brutarul cel hâtru ieși afară să împartă trecătorilor gogoșile de ieri. Întreg cartierul, deși respectuos și restul, intră într-un soi de ștrengăreală. Și doar domnul Gauthier mergea pe stradă în urma mașinii, ca în urma mortului. (mai mult…)

2,163 total views, no views today

Povești de cartier: Jocul

Eu mâncam castane coapte și mă întrebam dacă m-am grăbit. La balconul nostru închiriat, mic și franjurat, erau doar un scaun și o scrumieră.

Ei jucau. Mai întâi primul arunca o bulă de metal, urmărind-o atent până când se oprea. Apoi celălalt. Apoi se împingeau ca doi școlari, râdeau de cel care a pierdut și mergeau să bea o cafea pe colț.

(mai mult…)

1,148 total views, no views today

Povești de cartier: Profitoarea

Portocalul era mai frumos ca oricând. În acest an fructele se făcuseră mari și zemoase, dar nu prea dulci – exact așa cum îi plăceau ei. Femeia ieși pe terasă, întinse mâna și culese de pe copac un glob oranj, pe care începu sa-l decojească imediat. Apoi se așeză la masa cea din sticlă pictată, care costa o avere, și se apucă să îl mănânce felie cu felie. Azi era ziua ei de naștere – împlinea 40 de ani. Iar ea, Elena, o simplă soră medicală din Moldova, mânca portocale din grădină și privea marea de la terasa casei. Se gândi la cât de greu i-a fost să ajungă aici: la umilințe, la trădări, la greața pe care a adunat-o în stomac și în suflet. Amintirea o făcu să tremure, de parcă toate rănile de cuțite, primite în spate în ultimii ani, începură a sângera în același timp.

(mai mult…)

5,099 total views, no views today