Monthly Archive: ianuarie 2015

Foşnete

Relația Zinaidei cu banii a fost mereu una specială. Banii îi plăceau. Banii o plăceau. Alături de bani şi-a petrecut ea cele mai intime clipe. Timp de 23 de ani Zinaida a fost casieriță la o fabrică. Ani plini de fericire şi demnitate. De respect. Şi, desigur, de mici prezenturi. Căci nimeni nu vrea să supere un om care împarte banii.

(mai mult…)

499 total views, 1 views today

Frică

Zi frumoasă, cu soare. Zi în care îţi vine să te descalţi în parc, să bei vin alb la amiază, să te gândeşti la bine şi să zici: da, nu-i rău! Într-o astfel de zi, eu şi Cătălina am decis să mâncăm o clătită pe Montmartre. Pentru că nu ne văzusem de o mie de ani. Pentru că merităm. Şi, desigur, pentru că ne era foame.

(mai mult…)

3,509 total views, 1 views today

Atingeri

–  Valentina Trofimovna, ce… iar…?

 

–  Hai, Viorica, mai repejor, că încep orele… Ochiul, la ochi uită-te. Nu văd nimic, nimic, crezi că rămân oarbă?

 

–  Nu. Nu vedeți pentru că e umflat. Dar oricum trebuie să mergeți la un control… Eu nu sunt medic, Valentina Trofimovna, eu sunt veterinar. Iar Dumneavoastră sunteţi om, nu animal. Trebuie să mergeţi la medic.

 

(mai mult…)

529 total views, 1 views today

Atitudine

Miercurea, pe la amiază, eu merg la hammam. Aburi, linişte, călduț. Îmi limpezesc capul şi alte organe. De obicei nu este nimeni. Adulții lucrează, tinerii învață, copiii nu merg la aşa ceva. Stau singură şi mă aburesc.

Ultima dată însă, trădare! O femeie între două vârste, căci în Franța nu poți fi niciodată sigură de vârsta unei femei, ocupase deja colțul meu. Şedea.

(mai mult…)

540 total views, 1 views today

Bostani

Mie întotdeauna mi-au plăcut piețele. Pentru că sunt vii. Pentru că sunt clare. Pentru că sunt fireşti.

Pieţele sunt virgine, desculţe şi râd zgomotos. Fără false pudori. Chiar şi orbii găsesc în piaţă tot ce le trebuie. După miros.

Cărnurile sunt aici pentru a fi mâncate, nu hulite. Legumele îşi ştiu locul. Fructele, ca nişte copii fără griji, se zbenguie în culori şi forme. Aşa cum a fost dintotdeauna. Aşa cum scrie în Cartea Pământului.

(mai mult…)

558 total views, 1 views today

Contraste

Manechinul din vitrina de vis-à-vis mă privea tâmp, ca o bucată de plastic ce era. Privirea lui goală contrasta cu rochia splendidă pe care o afişa. Cârpa – un in subțire brodat cu lână groasă – promitea să facă ravagii la iarnă. Parisul îşi rămânea fidel. Oraşul roz, care umple lumea cu vise colorate, poartă mai mult negru şi gri. Manechinul mort şi rochia vie m-au făcut să mă gândesc la absurditatea vieții. Şi la faptul cum oamenii, de cele mai multe ori, amestecă binele şi răul, sublimul şi grotescul, adevărul şi minciuna. Viața şi moartea.

(mai mult…)

550 total views, 1 views today

Vocație

Miluța a fost mereu o tăcută. În copilărie mama îi ghicea poftele, medicii – durerile, iar copiii – gândurile.

La şcoală Miluța învăța prost, cum era de aşteptat de la o elevă care stă mereu cu capul în jos şi nu răspunde la întrebări.

Miluța creştea fără prieteni, fără distracții sau chestii din astea. Studii superioare nu a făcut, în schimb a fost angajată ca ajutor de pădurar la ocolul silvic din sat. Pădurea o aranja.

(mai mult…)

467 total views, 1 views today

Bucăţi

Una, două, trei. Patru, să fie. Bucăţile de zahăr se îneacă stângaci în cafeaua mea. Iulia se uită la mine înţelegător. Ştiu ce gândeşte. Dar nu spune. Iulia este simţită. Şi deşteaptă. Şi bună. Dar nu agasant de simţită, deşteaptă şi bună. Atât cât să o crezi.

Iulia scrie, dar trebuia să se facă preot. Şi să scoată la iveală păcatele oamenilor, la o cafea cu patru bucăţi de zahăr.

(mai mult…)

2,261 total views, 1 views today

Mişcare

Pe Coliţă îl ştiu de mic, deşi el parcă nici nu s-a născut copil. De când îl ţin minte, de când se ţine minte, Coliţă a lucrat. Prin casă, pe afară, în grădină sau în câmp. A muncit după puteri – mai mult sau mai puţin. A făcut de toate. A încercat de toate. Nu a stat degeaba.

(mai mult…)

390 total views, 1 views today

Orgolii

Ieri am adunat de prin casă un sac cu încălţăminte cu defecte. Am intrat în primul „Cor- donnerie” de pe colţ. Aşa se numesc în Franţa atelierele unde poţi repara un papuc, alege şireturi sau vopsi o bucată de piele. Proprietarul, un francez de vreo 60 de ani, mi-a zâmbit. S-a ridicat de pe scaunul său pitit după tejghea. Şi-a frecat mâinile pricepute şi m-a întrebat cu ce el, monsieur Giger, mă poate ajuta?

Monsieur Giger arăta de parcă s-a născut şi apoi a trăit pe acel scăunel din dosul tejghelei. Avea în jurul său tot de ce are nevoie un om în viaţă. Într-o viaţă ca a lui. Sute de sticluţe cu vopsea, mii de mosoraşe cu aţă de toate culorile şi grosimile, seturi largi de ciocănele, chingi, nasturi, fermuare, bucăţi de piele mirositoare,

înşirate cu grijă. Era clar că toate aceste lucruri nu au fost aduse acolo. Ele au existat mereu, de la începutul vieţii lor de lucruri trebuincioase.

– Doamnă…?

Deci, da. Nişte cusături, un lifting pentru o talpă, o gaură într-o încheietoare, un călcâi care trebuia ţintuit – cam asta, în principiu, aş fi vrut eu de la el, de la acest domn, de la cordonneria de pe colţ.

Monsieur Giger nu a răspuns imediat. Şi-a pus ochelarii. I-a potrivit. A luat în mâini, pe rând, toată încălţămintea. A studiat atent fiecare papuc, fiecare meteahnă, fiecare cusur. De parcă papucii mei îi vorbeau într-o limbă cunoscută şi, chiar atunci, îi spuneau ce au păţit. Apoi i-a aranjat frumos în perechi şi mi i-a dat înapoi.

– Din păcate, nu pot face nimic. Pentru a-i repara aşa cum e nevoie, mi-ar trebui prea mult timp, prea mult efort. Nu se merită, mai bine cumpăraţi alţii…

Ce poţi să faci în astfel de situaţii? Exact. Mi-am luat torba şi am plecat. Iar pe drum spre casă m-am gândit la acest om deosebit. La orgoliul lui de meşteşugar. Orgoliu frumos, de specialist care îşi ştie meseria. Care nu lucrează oricum.

Care nu vrea să facă un lucru de mântuială, râvnind doar la bani.

Şi m-am mai gândit că mi-ar plăcea să întâlnesc astfel de orgolioşi şi în alte meserii. Orgolioşi care să zică nu, nu se merită să scriu, să fur, să iau mită, să umilesc sau să păgubesc un om. Pentru bani. Pentru succes. Pentru o faimă dubioasă.

Să zică: nu, nu se merită efortul!

538 total views, 2 views today